- a fi în pierdere
- to be out of pocket.
Română-Engleză dicționar expresii. 2013.
a fi în pierdere
Look at other dictionaries:
pierdere — PIÉRDERE, pierderi, s.f. Faptul de a (se) pierde. ♦ Pagubă materială, stricăciune: distrugere, nimicire: (concr.) obiect sau bani de care cineva este păgubit. ♢ loc. adv. În pierdere = fără câştig, cu deficit. ♦ (La pl.) Pagubă de vieţi omeneşti … Dicționar Român
pagubă — PÁGUBĂ, pagube, s.f. 1. Pierdere materială suferită de cineva sau adusă cuiva; stricăciune care provoacă o pierdere, o daună. ♢ loc. adv. În pagubă = pierzând bani sau alte bunuri. ♢ expr. Atâta pagubă! sau mare pagubă! nici o pagubă! pagubă n… … Dicționar Român
deficit — DEFICÍT, deficite, s.n. Plus de cheltuieli faţă de venituri; lipsă (bănească) la un bilanţ financiar; pierdere; p. gener. orice lipsă la o socoteală. ♢ expr. A fi în deficit = a fi în pierdere, a avea cheltuieli mai mari decât veniturile. – Din… … Dicționar Român
comă — CÓMĂ1, come, s.f. Pierdere totală prelungită a cunoştinţei, a sensibilităţii şi motricităţii, asemănătoare cu un somn adânc, provocată de o ruptură a vaselor creierului, de diabet, de uremie sau de alte boli. ♦ (impr.) Agonie. ♢ (arg., loc adj.… … Dicționar Român
cecitate — CECITÁTE s.f. Absenţă a vederii datorită unor leziuni ale mediilor transparente oculare, ale retinei, ale căilor nervoase sau ale centrilor vederii; ablepsie, orbire. ♢ Cecitate psihică = pierdere a capacităţii de recunoaştere a obiectelor cu… … Dicționar Român
dizgraţie — DIZGRÁŢIE, dizgraţii, s.f. Pierdere a favorii, a bunăvoinţei, a graţiei unul monarh, a unei persoane influente, a unui superior. – Din it. disgrazia. cf. fr. d i s g r â c e . Trimis de LauraGellner, 26.02.2007. Sursa: DEX 98 Dizgraţie ≠ graţie … Dicționar Român
manco — MÁNCO s.n. (fin.) Ceea ce lipseşte; spec. lipsă de bani constatată la încheierea unor socoteli; pierdere (estimată) la o marfă cu prilejul transportului, al desfacerii etc. – Din it. manco. Trimis de claudia, 27.09.2003. Sursa: DEX 98 MÁNCO s.… … Dicționar Român
absenţă — absénţă s. f. 1. lipsa cuiva sau a ceva dintr un loc; inexistenţă. 2. pierdere bruscă şi de scurtă durată a cunoştinţei. 3. (fig.) neatenţie, distracţie. (< fr. absence, lat. absentia) Trimis de tavi, 08.01.2003. Sursa: MDN ABSÉNŢĂ, absenţe … Dicționar Român
afazie — AFAZÍE, afazii, s.f. Pierdere totală sau parţială a facultăţii de a vorbi şi de a înţelege limbajul articulat. – Din fr. aphasie. Trimis de ana zecheru, 23.08.2002. Sursa: DEX 98 AFAZÍE s. (med.) disfazie. Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa:… … Dicționar Român
afonie — AFONÍE s.f. Imposibilitate de a vorbi ca urmare a lezării laringelui sau a nervilor acestuia. – Din fr. aphonie. Trimis de ana zecheru, 26.08.2002. Sursa: DEX 98 afoníe s. f. → fonie Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Dicţionar ortografic … … Dicționar Român
amauroză — AMAURÓZĂ s.f. Diminuare sau pierdere a vederii datorită lezării retinei, căilor nervoase optice sau centrilor cerebrali ai vederii. [pr.: ma u ] – Din fr. amaurose. Trimis de ana zecheru, 26.03.2003. Sursa: DEX 98 amauróză s. f. (sil. ma u ), g … Dicționar Român
